De Alexandra Diniță
Ce este ESG și cât e de important?
Suntem într-un 2023 cum nimeni, probabil, nu și-l dorea. Probabil că nici măcar Vladimir Putin.
Într-o juxtapunere complicată a multor crize – în primul rând războiul de pe continent și criza economică post-pandemie – cui i-ar mai păsa, vă veți fi întrebat retoric, de ESG (Environment, Social and Governance)?
Ei bine, ne pasă multora – mie, vouă, cei care citesc acest articol – iar peste foarte puțin timp le va păsa, direct, tuturor.
Pornind de la premisa că nu toată lumea e familiarizată cu conceptul – ESG reprezintă totalitatea acțiunilor pe care un actor economic le întreprinde pentru ceea ce am putea numi, generic, o lume mai bună, dincolo de logica profitului (și nu împotriva sa). În discursul public, mai toate aspectele din sfera ESG sunt reunite, generic și adesea superficial, sub conceptul-umbrelă de sustenabilitate.
Environment din ESG înseamnă ce faci cu adevărat ca să reduci impactul negativ asupra mediului pe care tu, companie care trebuie să facă profit, îl ai prin existența, produsele, serviciile și deciziile tale.
Social din ESG înseamnă tot ce faci pentru ca toți oamenii din universul tău – angajați, clienți, comunitate – să aibă o viață mai bună și mai echitabilă.
Governance din ESG este busola etică din rolul tău de actor economic – cât de bine, de corect, de moral și în interes public iei deciziile menite să-ți aducă (și) profit.
De la giganți petrolieri la case mici de modă, de la ferme de familie la supermarketul din cartier, de la cabinetul dentar la fondurile de investiții – toți cei care au, prin natura activității lor economice, un impact asupra celorlalți va trebui să aibă în vedere acest aspect. Deocamdată, ESG este apanajul „băieților mari” din economie, însă generalizarea acestuia e doar o chestiune de timp. Voi explica și argumenta mai jos.
ESG, paravan pentru green- și pink- și white- și alte tipuri de washing. Raportarea obligatorie ESG e o necesitate – și e aici
Nu cred că mai e nevoie să definim greenwashing, whitewashing, redwashing și celelalte „culori-washing” încetățenite în conștiința publică în ultimele decenii. De frica presiunii publice și de dragul unei imagini curate, mult prea mulți actori sociali au practicat diverse tipuri de spălare a imaginii publice, folosind informații vagi sau incorecte, mesaje ambigue, parțial verificabile ori direct mincinoase ș.a.m.d.. O bună parte din lipsa de credibilitate publică și tendința generală a oamenilor de a pune la îndoială orice (cu efecte nocive pentru societate) se datorează tocmai faptului că politicieni, companii, branduri pe care le iubeai de pe raftul magazinului sau ONG-uri celebre erau, de fapt, mai răi decât lupii moraliști, mințind și înșelând pentru a-și atinge scopurile.
Această practică a „spălării” imaginii de păcatele capitale (și ale capitalului) se apropie de sfârșit – cel puțin în zonele dezvoltate economic și cu siguranță în Uniunea Europeană. Asta pentru că, din ianuarie 2023, a intrat în vigoare CSRD (Directiva de Raportare a Sustenabilității Corporative).
Pe scurt, de anul viitor, cu aplicabilitate în 2025, zeci de mii de companii din Europa listate public (cam 6000 active în România), în principal companiile mari, dar și IMM-uri sau start-upuri, vor trebui să prezinte transparent și verificabil tot ceea ce fac pentru îmbunătățirea activității lor în sensul creșterii sustenabilității. Altfel spus, raportarea ESG (numită și raportare non-financiară) devine nu doar obligatorie, ci și un criteriu de evaluare publică, morală și investițională. Iar cifrele și faptele nu mint și nu vor mai putea fi cosmetizate „din vorbe”. Iar tot ce e măsurabil este și evaluabil.
Monitorul GEM și evaluarea transparenței raportării ESG. Scorurile morale cu impact financiar
Rețeaua de agenții independente de comunicare din care face parte și Free Communication, agenția pe care o conduc, a dezvoltat în câțiva ani un instrument care măsoară cu acribie și evaluează cu precizie cât de transparent, de clar, de detaliat și de sincer comunică marii actori economici ceea ce fac cu adevărat pentru un mâine mai bun. Se numește Global ESG Monitor, (GEM), iar la finele anului trecut a publicat al doilea raport global al său, unde analizează raportările non-financiare a 250 de mari companii listate la marile burse din Europa, SUA, Australia și Asia de Sud-Est. Și mai relevant local, luna trecută a fost lansat și primul raport GEM pentru România (care, în treacăt fie spus, demonstrează fără dubiu că economia românească este, din perspectiva sustenabilității, abia la începutul unui drum lung și deloc ușor).
GEM este relevant la nivel global și devine un standard recunoscut de evaluare a transparenței în acest tip de comunicare. Asta se datorează minuțiozității și exactității criteriilor de evaluare, precum și complexității procesului propriu-zis. S-o spunem și mai pe șleau. Nu va mai ajunge să spui „eu, compania X, am luat trei mașini electrice, am redus noi-știm-cum amprenta de carbon, avem două femei în board și cinci colegi cu dizabilități la relații cu clientul și gata, am făcut lumea un pic mai bună”. NU. Trebuie ca tu, companie, să detaliezi toate aceste lucruri, cu date verificabile, în raportul anual pe care Comisia Europeană îți cere să-l alcătuiești. GEM îți va evalua acest raport și-i va da un scor de la 1 la 100. Scor care va conta nu doar pentru public, așa cum pentru un restaurant care se respectă contează stelele Michelin – va conta pentru acționari, pentru investitori și, poate cel mai important, pentru tine, companie, în dorința ta de a fi mai bună cu lumea din jur și mai sustenabilă economic, social și financiar pe termen mediu și lung. Evaluarea GEM este deopotrivă un morcov și un băț cu care tu, companie, încerci să-ți educi activitatea îndepărtându-te cât mai mult de băț și (în)tinzând(u-te) cât mai mult către morcov.
Evaluarea transparenței în comunicarea eforturilor de sustenabilizare poate – și trebuie – să nu fie doar o obligație legală, un „chin” de bifat ca să mulțumești niște investitori, să dai bine la clienți și să n-ai probleme cu legea. Ar trebui să fie – și, să sperăm, va fi – o obligație morală a fiecărui „membru al cetății” care produce ceva și consumă resurse pentru asta. Indiferent dacă acel „ceva” înseamnă că îmbuteliezi apă, bere sau sucuri, rafinezi petrol, dai bani cu împrumut, transporți oameni ori mărfuri etc.. Acel „ceva” este, ultimamente, ceva făcut de oameni pentru oameni, iar oamenii, fiecare dintre noi și toți împreună, trebuie să fim mai responsabili cu celălalt și cu lumea în care trăim.
Epilogul e un prolog
Și, pentru că și prologul, și epilogul sunt de obicei scurte, închei și eu scurt: suntem la începutul începutului unei practici de comunicare ce va influența semnificativ societatea, pe multiple paliere. Chiar dacă pleacă de la astfel de concepte încă nebuloase pentru mulți, precum „sustenabilitate” sau „raportare non-financiară” ori „ESG”. Iar GEM este aici ca să ajute.